Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,  
Rãmâi, rãmâi cu bine!  
Mã voi feri în calea mea  
De tine.  

De astãzi dar tu fã ce vrei,  
De astãzi nu-mi mai pasã   
Cã cea mai dulce-ntre femei  
Mã lasã.  

Cãci nu mai am de obicei  
Ca-n zilele acele,  
Sã mã îmbãt si de scântei  
Din stele,  

Când degerând atâtea dãti,  
Eu mã uitam prin ramuri  
Si asteptam sã te arãti  
La geamuri.  

O, cât eram de fericit  
Sã mergem împreunã,  
Sub acel farmec linistit  
De lunã!  

Si când în tainã mã rugam  
Ca noaptea-n loc sã steie,  
În veci alãturi sã te am,  
Femeie!  

Din a lor treacãt sã apuc  
Acele dulci cuvinte,  
De care azi abia mi-aduc  
Aminte.  

Cãci astãzi dacã mai ascult  
Nimicurile-aceste,  
Îmi pare-o veche, de demult  
Poveste.  

Si dacã luna bate-n lunci  
Si tremurã pe lacuri,  
Totusi îmi pare ca de-atunci  
Sunt veacuri.  

Cu ochii serei cei dintâi  
Eu n-o voi mai privi-o...  
De-aceea-mi urma mea rãmâi-  
Adio! 

*
Selectie de: Radu Bontas, 14 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian