Copii eram noi amândoi

Copii eram noi amândoi,
Frate-meu si cu mine.
Din coji de nucã car cu boi
Fãceam si înhãmam la el 
Culbeci bãtrâni cu coarne.

Si el citea pe Robinson,
Mi-l povestea si mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din cãrti de joc si mai spuneam
Si eu câte-o prostie.

Adesea la scãldat mergeam
În ochiul de pãdure,
La balta mare ajungeam 
Si l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.

Din lut acolo am zidit,
Din stuful des si mare, 
Cetate mândrã la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împresuratã.

Si frate-meu ca împãrat
Mi-a dat mie solie,
Sã merg la broaste nempãcat,
Sã-i chem în bãtãlie --
Sã vedem cine-i mai tare.

Si împãratul brostelor, 
C-un oacacà de falã,
Primi -- poruncì ostirilor
Ca balta s-o rãscoale.
Si am pornit rãzboi.

Vai! multe broaste noi am prins
-- Îmi pare chiar pe rege --
Si-n turnul negru le-am închis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am fãcut pace

Si drumul broastelor le-am dat.
Sãltau cu bucurie,
În balt-adânc s-au cufundat
Ca sã nu mai revie.
Noi am pornit spre casã.

Atunci rãsplata am cerut
Pentru a mele fapte --
Si frate-meu m-a desemnat
De rege-n miazãnoapte
Peste popoare-ndiane.

Motanul alb cel vistier,
Mârzac cel chior ministru --
Când de la el eu leafa-mi cer,
El miaunã sinistru.
Cordial I-am strâns eu laba.

Si împãratul milostiv
Mi-a dat si de sotie,
Pe fiica lui cu râs lasciv
Si tapãnã, nurlie,
Pe Tlantaqu-caputli.

Am multãmit cu umil semn,
-- Drept mantie-o prostire --
M-am dus l-amanta mea de lemn,
În sfânta mânãstire,
Într-un cotlon de sobã.

Si ah! si dragã-mi mai era!
Vorbeam blând cu dânsa,
Darã ea nu-mi rãspundea
Si de ciudã eu atunci
Am aruncat-o-n foc.

Si pe surã ne primblam
Peste stuf si paie
Si pe munti ne-nchipuiam.
Cu fiece bãtaie
Mãrsileam alãturi.

Si pe cap mi se îmfla
Casca de hârtie.
O batistã într-un bãt.
Steag de bãtãlie.
Cântam: Trararah!

Ah! v-ati dus visuri, v-ati dus!
Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a închis
În strãinãtate --
Poate-s deschisi si-n groapã!

Dar ades într-al meu vis
Ochii mari albastri
Lumineazã -- un surâs
Din doi vineti astri
Sufletu-mi trezeste.

Eu? Mai este inima-mi
Din copilãrie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ah! îmi îmblã ades prin gând
O cântare veche.
Parcã-mi tiuie-aiurind
Dulce în ureche:
Lume, lume si iar lume!
 

*
Selectie de: Cãtãlina Iordan, 10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian