Crãiasa din povesti 
Neguri albe, strãlucite 
Naste luna argintie, 
Ea le scoate peste ape, 
Le întinde pe câmpie; 

S-adun flori în sezãtoare 
De pãianjen tort sã rumpã, 
Si aninã-n haina noptii 
Boabe mari de piatrã scumpã. 

Lânga lac, pe care norii  
Au urzit o umbrã finã, 
Ruptã de miscãri de valuri 
Ca de bulgãri de luminã, 

Dându-si trestia-ntr-o parte, 
Stã copila lin plecatã, 
Trandafiri aruncã rosii 
Peste unda fermecatã. 

Ca sã vãd-un chip, se uitã 
Cum aleargã apa-n cercuri, 
Cãci vrãjit de mult e lacul 
De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; 

Ca sã iasã chipu-n fatã, 
Trandafiri aruncã tineri, 
Cãci vrãjiti sunt trandafirii 
De-un cuvânt al Sfintei Vineri. 

Ea se uitã... Pãru-i galben, 
Fata ei lucesc în lunã, 
Iar în ochii ei albastri 
Toate basmele s-adunã.

*
Selectie de: Dana Iliescu, 10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian