O floare pe mormântul Poetului
selectie de:
Dani Busuioc
Scoala Nr.10, Focsani


Fiecare vers turnat de Eminescu în grai românesc, fiecare cuvânt incendiar din opera lui gazetãreascã, fiecare cugetare iesitã din mintea-i sclipitoare, topite în creuzetul sufletului sãu la cea mai înaltã temperatutã umanã, te miscã pânã la la lacrimi. Sunt lacrimi care tâsnesc nu dintr-o stare de alimentatie bãbeascã, ci dintr-una de vrajã esteticã imposibilã de descris. 

Iubindu-l pe Eminescu, ne iubim patria, istoria noastrã zbuciumatã, poporul minunat din care facem si noi parte. El a fost si rãmâne, în plan literar, cel mai de seamã purtãtor de cuvânt al neamului românesc, pentru cã opera sa este cea mai strãlucitã sintezã a simtirii unui norod demn, harnic, generos si prietenos pe care la divinizat si cãruia i-a dorit un mare viitor: 

"Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,/ Tara mea de glorii, tara mea de dor? 
Bratele nervoase, armã de tãrie,/ La trecutu-ti mare, mare viitor!". 

Sunt versuri scrise de un tânãr care nu împlinise încã 20 de ani. De câte ori nu le-am murmurat atunci când fulgerul mintii noastre  a trecut prin nemuritoarea-i plãsmuire artisticã? Dacã nu era Eminescu... 

*
Dani Busuioc, 14ani
Scoala Nr.10, Focsani
  *
Home   Romanian