O rãmâi
"O rãmâi, rãmâi la mine,  
Te iubesc atât de mult!  
Ale tale doruri toate  
Numai eu stiu sã le-ascult;  

În al umbrei întuneric  
Te asamãn unui print,  
Ce se uit-adânc în ape  
Cu ochi negri si cuminti;  

Si prin vuietul de valuri,  
Prin miscarea naltei ierbi,  
Eu te fac s-auzi în tainã  
Mersul cârdului de cerbi;  

Eu te vãd rãpit de farmec,  
Cum îngâni cu glas domol,  
În a apei strãlucire  
Întinzând piciorul gol.  

Si privind în luna plinã  
La vãpaia de pe lacuri,  
Anii tãi se par ca clipe,  
Clipe dulci se par ca veacuri".  

Astfel zise lin pãdurea,  
Bolti asupra-mi clãtinând;  
Suieram l-a ei chemare  
S-am iesit în câmp râzând.  

Astãzi chiar de m-as întoarce  
A-ntelege n-o mai pot...  
Unde esti, copilãrie,  
Cu pãdurea ta cu tot?

*
Selectie de: Ionut Trif, 10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian