Scrisoarea II

De ce pana mea rãmâne în cernealã, mã întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrãmãdite între galbenele file, 
Iambii suitori, troheii, sãltãretele dactile?
Dacã tu stiai problema astei vieti cu care lupt,
Ai vedea cã am cuvinte pana chiar sã o fi rupt,
Cãci întreb, la ce-am începe sã-ncercãm în lupta dreaptã
A turna în formã nouã limba veche si-nteleaptã?
Acea tainicã simtire, care doarme-n a ta harfã
În cuplete de teatru s-o desfaci cape o marfã,
Când cu sete cauti forma ce sã poatã sã te-ncapã,
Sã le scrii cum cere lumea, vro istorie pe apã? 
Însã tu îmi vei rãspunde cã e bine cã în lume
Prin frumoasã stihuire sã pãtrunzã al meu nume,
Sã-mi atrag luare-aminte a bãrbatilor din tarã,
Sã-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunãoarã,
Si dezgustul meu din suflet sã-l împac prin a mea minte.
Dragul meu, cãrarea asta s-a bãtut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcã prin poeme sã devie cumularzi,
Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cântati în cafenele si fac zgomot în saloane;
Iar cãrãrile viertii fiind grele si înguste,
Ei încearcã sã le treacã prin protectie de fuste,
Dedicând brosuri la dame a cãror bãrbati ei sperã
C-ajungând cândva ministri le-a deschide carierã. 
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie sã scriu?
Oare glorie sã fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toti sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închinã, numind mare pe-un pitic
Ce-o besicã e de spumã, într-un secol de nimic.

Încorda-voi a mea lirã sã cânt dragostea? Un lant
Ce se-mparte cu frãtie între doi sau trei amanti.
Ce? sã-ngâni pe coardã dulce, cã de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operetã e condus de Menelaos?
Azi adeseori femeia, ca si lumea, e o scoalã,
Unde-nveti numai durere înjosire si spoialã;
La aceste academii de stiinti a zânei Vineri
Tot mai des se perindeazã si din tineri în mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas,
Pânã când din scoala toatã o ruinã a rãmas.

Vai! Tot mai gândesti la anii, când visam în academii,
Ascultând pe vechii dascãli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Si-n a lucrurilor peteci cãutând întelepciune?
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum- harum
Câstigând cu clipocealã nervum rerum generandum;
Cu evlavie adâncã ne-nvârteau al mintii scripet,
Legãnând când o planetã, când pe-un rege din Egipet.

Parcã-l vãd pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Si cum neagra vecinicie ne-o întinde si ne-nvatã
Cã epocile se-nsirã ca mãrgelele pe atã.
Atunci lumea-n cãpãtânã se-nvârtea ca o moriscã
De simteau, ca Galilei, cã comedia se miscã. 
Ametiti de limbe moarte, de planeti, de colbul scolii,
Confundam pe bietul dascãl cu un crai mâncat de molii
Si privind pãienjenisul din tavan, de pe pilastri,
Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri
Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildã
Cãtre vreo trandafirie si sãlbatecã Clotildã.
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scârtâirea de condeie dãdea farmec astei linisti,
Vedeam valuri verzi de grâne, undoirea unei inisti,
Capul greu cãdea pe bancã, pãreau toate-n infinit;
Când suna, stiam cã Ramses trebuia sa fi murit.

Atunci lumea cea gânditã pentru noi avea fiinta,
Si din contrã, cea aievea ne pãrea cu neputiintã.
Azi abia vedem ce stearpã si ce asprã cale este
Cea ce poate sã convie unei inime oneste;
Iar în lumea cea comunã a visa e un pericul,
Cãci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul.

Si de-aceea de-azi nainte poti sã nu mã întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi,
De ce dorm, îngrãmãdite între galbenele file, 
Iambii suitori, troheii, sãltãretele dactile...
De-oi urma sã scriu în versuri, teamã mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astãzi sã mã-nceap-a lãuda.
Dacã port cu usurintã si cu zâmbet a lor urã,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste mãsurã.
 

*
Selectie de: Oana Sãcãlus
10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian