Singurãtate
Cu perdelele lãsate
Sed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobã,
Iarã eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Târâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Si se sfarmã-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a tesut pãienjenis
Si prin cãrtile în vravuri
Umblã soarecii furis.

În aceastã dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Si ascult cum învelisul
De la cãrti ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca sã spânzur lira-n cui
Si un capãt poeziei
Si pustiului sã pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-mãruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iarã ea se face vers.

Câteodatã... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare,
Când aud ca sunã cleampa...

Este Ea. Desarta casã
Dintr-o datã-mi pare plinã,
În privazul negru-al vietii-mi
E-o icoanã de luminã.

Si mi-i ciudã cum de vremea
Sã mai treacã se îndurã,
Când eu stau soptind cu draga
Mânã-n mânã, gurã-n gurã.

*
Selectie de: 
Mãdãlin Chiricutã
10 ani
Scoala Nr. 10, Focsani, Romania
*
Home | Romanian