Dincolo de eternitate
Profesor Stelian Sebe

 Gerar. Miez de iarnã si început de an. La 15 Ianuarie a venit pe lume cu dorul de eternitate si rãstignit de timp cel cu nume pãmântesc si românesc, Eminescu. Acest spirit ales avea sã fie poet si filozof-poet, înamorat de naturã si concepte, care privind în urmã, dar mai ales în viitor, a devenit astrul nostru dãtãtor de luminã si strãlucire, cãlãtor pe Pãmânt si în stele.

Eminescu a coborât în adâncul tuturor începuturilor ca sã ofere apoi viziuni despre veacurile viitoare. Versurile sale turnate în tiparele dulcelui stil romantic, fiecare cuvânt devenit incendiar pentru constiinta noastrã de român adevãrat, ne miscã pânã la lacrimi.

Nu sunt lacrimi numai de nostalgie dupã vremurile apuse, sunt mãrgãritare care în mii de fatete reflectã vraja nepãtrunsului adânc al mintii sale geniale. Citindu-l pe Eminescu învãtãm sã iubim patria si trecutul ei, natura plinã de farmec, geniul creator al românului care s-a nãscut poet.

Eminescu este si va rãmâne peste veacuri emblema minunatului popor din care facem parte cu totii. Opera sa este sinteza simtirii celei mai strãlucite si sinteza capacitãtii creatoare a românului, distins prin demnitate, sensibilitate si hãrnicie. Tânãrul cu idei si sperante, cult si sensibil a apus precum luceafãrul, lasând undele sperantei si cultul pentru naturã si istorie, filozofie si artã, dar a lãsat opere nemuritoare. De acolo, de unde nu este durere, nici întristare si nici suspin, poetul cu ochii mari cât istoria noastrã, rãzbeste duhul sperantei si al aducerilor aminte condamnate mereu la cãutare si uitare.

Sub aripile de luminã rupte în plin elan creator, noi ne plecãm cu veneratie trupul, cãci dincolo de moarte, sub pleoapele somnului sãu vesnic se adunã toate tainele cãutãrii. Anual rãsfoim si cãutãm cuvinte magice pentru a slãvi eternitatea Luceafãrului rãsãrit din apele cu nume românesc.

*
Profesor Stelian Sebe
  *
Home   Romanian