Zbor Proglea Andreea & Irina  Andreea & Mocanu Ines Scoala Nr.7, Focsani

Ce-a fost Eminescu? Un luceafãr, un lac albastru, un împarat, o stea, un dar ceresc, un pãrinte grijuliu al poeziei melancolice, triste sau amoroase? Poate... Sau geniul poeziei de dor adânc, de dragoste profundã sau ... un Luceafãr ce a stat între stele, o amintire stearsã a lumii din prezent si o memorie adâncã a generatiei trecute. Oh... De-as sti ce a fost Eminescu si de-as putea, as creea un univers si as reclãdi lumea eminescianã. Dar nu pot! Eminescu a tintit sus, si-a urmat gândul, a încântat lumea cu-ale lui miracole. Geniul s-a stins, dar poezia nu; trãieste încã si va trãi mereu, va luci pe bolta seninã a literaturii universale. Unii spun cã Eminescu nu a existat. Cã a existat un univers al poeziei eminesciene: "Luceafãrul", "Sara pe deal", "Scrisorile", "O rãmâi", "Revedere"… 

În amintirea poporului nostru, Eminescu nu va pieri, dar nici poeziile lui. O singurã întrebare rãmâne: "Si totusi, cine va fi Eminescu?" 

Dacã vrei sã asculti susurul izvoarelor, fosnetul pãdurilor, glasul dulce al doinei, poti citi o poezie scrisã de Eminescu. Vei regãsi toate acestea la un loc, încununate de mireasma florilor albastre si lumina rece a lunii. 

Apãrut ca un Luceafãr pe pãmânt, mereu neîmpãcat cu aceastã lume, el a strãlucit si a lãsat lumina pentru noi. A trãit cu sufletul aproape de cadru, râvnind la nemurirea lui.A trãit cu inima aproape de tarã si de neamul lui. Copilãria i-a fost leagãn. Dragostea l-a fãcut mai puternic si i-a fost cãlãuzã. Poeziile lui Eminescu trebuie cunoscute de la crestele muntilor si pânã la firul de iarbã, de la întinderile nesfârsite  ale câmpiei si pânã la zborul gâzei în razele de dimineatã ale soarelui, de la fosnetul frunzelor si pânã la aroma florilor, fiindcã numai astfel pot fi întelese în toate tainele si frumusetile lor. Aceastã vastã enciclopedie a gândirii se cere a fi pãstratã de noi, de fiecare, întocmai unei Biblii, alãturi de minte si de inimã. 

Luceafãr, stea, codru, lac albastru...  Cine le-a cântat? Cine ni le-a adus aproape de suflet? 
Mihai Eminescu! El, "luceafãrul poezie romãnesti",a fost poetul fãrã de pereche al literaturii noastre. În ritmul melancolic al baladei populare, a cântat durerea noastrã de la munte pân la mare. "Cu penetul ca sideful" concentrat asupra universului sãu de gânduri, Eminescu a creat poezii care ne aprind în suflet scântei de bucurie si demnitate,de sperantã, dar si de mândrie. 

Poeziile sale cântã frumusetile naturii împletite cu profunzimea propriilor sentimente.Versul sãu armonios ne-a scãldat sufletele si ne-a fãcut sã uitãm de tot ceea ce este urât. Când Eminescu a scris "Luceafãrul", România si chiar întreaga lume s-au îmbogãtit:o capodoperã fusese scrisã. Prin creatiile sale, Eminescu ne-a arãtat cã pe aceastã lume au trãit eroi, dar si epigoni  si cã doar ochii îi putem ridica spre geniu. Dacã în anul 1850 natiunea purta vesmânt de sãrbãtoare, în anul 1883, tot ea se îmbrãca în doliu: murise un mare poet. 

"În anul acela, îl plângea satul sãu natal, 
Preamãrind pe cel ce fuse" Împãrat si proletar".